DESPECETLUÍT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui. Vezi definitia »

STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci. Vezi definitia »

POTRICĂLÍT, -Ă, potricăliți, -te, adj. (Înv. și reg.) Găurit (cu potricala), perforat. – V. potricăli. Vezi definitia »

ȘTIRBÍT, Ă, știrbiți, -te, adj. 1. Cu marginea știrbă; tocit; ciobit. ♦ Ciuntit, trunchiat. 2. Fig. Micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. – V. știrbi. Vezi definitia »

pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncăit. 2. care merge, se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »