ȘIȘCĂRÍE, șișcării, s. f. (Reg.) Vrăjitorie. – Din șișcă² + suf. -ărie. Vezi definitia »

CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. – Din lat. centuria. Vezi definitia »

pramátie (pramátii), s. f. – 1. Soi, specie, tip. – 2. Lichea, pușlama. – Mr. prămătie „marfă”, megl. primătiiă „marfă”. Ngr. πραμμάτεια „marfă” (Gáldi 235). Vezi definitia »

TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie. Vezi definitia »

HIPERACUZÍE s.f. Hiperestezia auzului. [Gen. -iei. / < fr. hyperacousie, cf. gr. hyper – peste, akousis – auz]. Vezi definitia »