sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

AEROBIÓTIC, -Ă adj. aerob. (< fr. aérobiotique) Vezi definitia »

AGROSÍLVIC, -Ă, agrosilvici, -ce, adj. Privitor la agricultură și la silvicultură, care ține de agricultură și de silvicultură. – Agro- + silvic. Vezi definitia »

STAFILOCÓCIC, -Ă adj. cu stafilococi, provocat de stafilococi. (< fr. staphylococique) Vezi definitia »

FONOMÍMIC, -Ă adj. metodă ~ă = metodă de însușire a literelor de către copii, constând în fixarea sunetului vizual prin gestică și mimică; fonomimie. (< it. fonomimico) Vezi definitia »