TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr. talc, germ. Talk) Vezi definitia »

ORICÁLC s. n. metal prețios (bronz) la greci și romani, pentru confecționarea de bijuterii și de statui. (< fr. orichalque, gr. oreikhalkos) Vezi definitia »

ȘTIOBẤLC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp (greu) în apă; bâldâbâc ! – Onomatopee. Vezi definitia »

șovîlc interj. – Exprimă ideea de șchiopătare sau de scufundare. – Var. șobîlc, știobîlc, știopîlc, știulbic, știuldic. Creație expresivă, cf. bîldîbîc, hîltîc, cobîlț, șontîc. – Der. șovîlcăi, vb. (Mold., a șchiopăta); șovîrcăi, vb. (a șovăi, a ezita); șovîrnog, adj. (șchiop); știobîlcăi, vb. (a se bălăci); știuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); știulbica, vb. (Trans., a căuta sub apă); știulbic (var. știuldic, știrbic, știulbic), s. n. (Trans., prăjină cu care se scot peștii din ascunzători). Vezi definitia »

mîlc interj. – Pst! Tăcere! (întărește ideea de tăcere). – Var. mîrc, mîlcă, mîrcă. Sl. (bg.) mlŭkŭ. – Der. molc, adj. (tăcut); molcom (var. mîlcom, mulcom, mîlcum, molcum, cu der., mr. mălcum), adv. (fără a crîcni, fără a zice pîs; adj., tăcut), din sl. mlŭkomŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 200); molcomi, vb. (a liniști; refl., a tăcea); molcomiș, adv. (pe tăcute); molcumitor, adj. (liniștitor); mîlcomișare, s. f. (înv., liniștire, calm); mîlci, vb. (a tăcea; a-și mușca limba, a amuți; a trage pe sfoară), din sl. mlŭčati „a tăcea”, cf. sb. mučati, bg. mălči (Cihac, II, 200; Conev 96), rus. molčatĭ. Vezi definitia »