Definita cuvantului subordonare
SUBORDONÁRE s.f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență, supunere. ♦ Raportul de dependență a unei propoziții de alta; cuprinderea unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare; raportul de la specie la gen. [Var. subordinare s.f. / < subordona].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subordonare
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui. Vezi definitia »
CRUȚÁRE, cruțări, s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța. Vezi definitia »
ASFIXIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) asfixia și rezultatul ei; sufocare. [< asfixia]. Vezi definitia »
ZIMȚUÍRE, zimțuiri, s. f. Acțiunea de a zimțui; zimțare. – V. zimțui. Vezi definitia »
AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. [Pr.: a-u-] – Auto1- + vaccinare. Vezi definitia »