ȚINTÁR, (1) țintare, s. n. (2) țintari, s. m. 1. S. n. Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară. 2. S. m. (Ornit.) Inăriță. – Țintă + suf. -ar. Vezi definitia »

dictionar explicativ Vezi definitia »

ZMEURÁR, zmeurari, s. m. (Bot.) Zmeur. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -ar. Vezi definitia »

PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire. Vezi definitia »

FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar) Vezi definitia »