OBIECTÍV, -Ă adj. 1. (Op. subiectiv) Existent în afara conștiinței omului și independent de ea. 2. Imparțial. 3. Referitor la obiect (4). [Cf. fr. objectif, lat. obiectivus]. Vezi definitia »

substantiv, cu sensul de obiect, lucru Vezi definitia »

CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus) Vezi definitia »

MUTATÍV, -Ă, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter de mutație. – Din engl. mutative. Vezi definitia »

PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif. Vezi definitia »