PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. Vezi definitia »

NEPREDICATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care nu poate forma singur predicatul. (< ne- + predicativ) Vezi definitia »

ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus. Vezi definitia »

OCLUZÍV, -Ă adj. v. oclusiv. Vezi definitia »

RECREATÍV, -Ă adj. care recreează¹. (< fr. récréatif) Vezi definitia »