METALOTERMÍE s. f. procedeu de obținere a unor metale cu aliaje din compușii lor, prin reducere cu un alt metal. (< fr. métallothermie) Vezi definitia »

SUBSTRÚCȚIE s. f. 1. (arhit.) parte inferioară a unei construcții. ◊ temelie, fundament. 2. (fil.) deducție a principiilor care stau la baza unui ansamblu structural. (< fr., engl. substruction) Vezi definitia »

HIPERSECRÉȚIE s. f. secreție excesivă a unei glande. (< fr. hypersécrétion) Vezi definitia »

GRAFOFOBÍE s. f. fobia de a scrie; cheirofobie. (< fr. graphophobie) Vezi definitia »

STRICTUROTOMÍE s. f. debridare a unei stricturi. (< fr. stricturotomie) Vezi definitia »