caráș (-și), s. m. – Caracudă (Carassius vulgarius). Rus. karasi, rut., pol., sb., cr. karaš (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Sanzewitsch 199), din germ. Karausche. – Der. cărășel, s. m. (dans tipic moldovenesc). Vezi definitia »

hașiș Vezi definitia »

TÂRLÁȘ, târlași, s. m. Stăpânul sau îngrijitorul unei târle. – Târlă + suf. -aș. Vezi definitia »

potláș s.n. (înv. și reg.) adaos, completare (făcută de cineva). Vezi definitia »

ACRÍȘ s. n. (Reg.) Zer înăcrit, jintiță etc. întrebuințate la înăcrirea mâncării. – Acru² + suf. -iș. Vezi definitia »