Definita cuvantului șperțuială
ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu șperțuială
sfințeálă, sfințéli, s.f. (reg.) asfințit. Vezi definitia »
hásnă s. f. – Profit, utilitate. Mag. haszon (DAR; Gáldi, Dict., 135). Sec. XVII. – Der. hăsnaș, adj. (înv., util, folositor); hăsnui, vb. (a fi folositor; a produce). Vezi definitia »
clácă (clắci), s. f.1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă.Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s. m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași). Vezi definitia »
CRIPTOGRÁMĂ s. f. 1. document scris cu caractere secrete, cărora li se atribuie, după un cod, valori speciale, cunoscute numai de cei inițiați. ◊ (inform.) formă codificată a unei înregistrări. 2. problemă enigmistică constând în a împărți cuvintele unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o formă geometrică regulată, urmând a se afla locul unde începe succesiunea acestor fragmente și modul în care se succedă. (< fr. cryptogramme) Vezi definitia »
ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din fr. antitoxine. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z