BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec. Vezi definitia »

TESTAMÉNT s.n. Act prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. [Pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament]. Vezi definitia »

IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento) Vezi definitia »

ELEMÉNT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substanțe sau principii despre care se credea că stau la baza corpurilor și a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forțe din natură, forțele naturii. 2. Parte componentă a unui obiect, a unei mașini. 3. Membru al unei colectivități etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimică și care, în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. Mediu în care trăiește o ființă, o viețuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj plăcut în care se simte bine cineva. 6. Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei științe. [Pl. -te, (s.m.) -ți. / < lat. elementum, cf. fr. élément, it. elemento]. Vezi definitia »

RULÁNT, -Ă adj. (despre sisteme tehnice) care se deplasează cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ pod ~ = macara mobilă cu un pod, care poate deplasa greutăți pe orizontală; material ~ = totalitatea vehiculelor (locomotive, vagoane) care circulă pe liniile ferate. (< fr. roulant) Vezi definitia »