AUTOFÓN, -Ă, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopoțelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] – Din engl. autophone. Vezi definitia »

FASÓN s.n. 1. Fel, mod în care este făcut ceva; formă, format al unei haine, al unei pălării etc.; croială. 2. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi. [Pl. -oane. / < fr. façon]. Vezi definitia »

FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. Vezi definitia »

GRAVITÓN s. m. particulă ipotetică, socotită a fi cuanta câmpului de gravitație. (< fr., engl. graviton) Vezi definitia »

CVINTILIÓN s.n. Număr egal cu un milion de cvadrilioane. [< fr. quintillion]. Vezi definitia »