CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. Vezi definitia »

EMFÁZĂ, s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. – Din fr. emphase, lat. emphasis. Vezi definitia »

ANAGLÍFĂ s.f. v. anaglif. Vezi definitia »

PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli¹ + suf. -tură. Vezi definitia »

CICLORÁMĂ s. f. fundal din material textil, cu aspect uniform și colorit neutru, care închide laturile și fundul scenei, în spatele decorurilor; orizont (4). (< fr., engl. cyclorama) Vezi definitia »