Definita cuvantului tapă
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tapă
plítă (plíte), s. f. 1. Tablă de fontă la mașinile de gătit. – 2. Mașină de gătit. Sl. (rut., ceh.) plita (Cihac, II, 265; Miklosich, Fremdw., 118; Conev 62), din sl. plinŭta ‹ gr. πλίνθος, cf. ngr. πλίθα. Vezi definitia »
doapă, doape s. f. (peior.) femeie scundă și grasă. Vezi definitia »
RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. – Roșu + suf. -că. Vezi definitia »
toroápă, toroápe, s.f. (reg.) 1. grijă, preocupare. 2. (fig.) om înalt și slab. 3. (fig. și fam.) bucluc, necaz. Vezi definitia »
PALÉTĂ s.f. 1. Plăcuță de lemn, de obicei ovală, pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează. ♦ (p. ext.) Denumire dată gamei cromatice specifice unui pictor sau unei lucrări. ♦ (Arheol.) Obiect de formă plată, geometrică sau animalieră, din șist, pe care se crede că erau preparate culorile. 2. Plăcuță rotundă cu mâner care se folosește pentru lovirea mingii la tenisul de masă. 3. Organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul; pală mică. 4. (Mar.) Platformă folosită în porturi și pe nave la manipularea și la stivuirea unor mărfuri. [< fr. palette]. Vezi definitia »