Definita cuvantului tapă
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tapă
CLOÁCĂ, cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque. Vezi definitia »
scálă (-le), s. f. – Escală, port. It. scala, prin intermediul ngr. σϰάλα (sec. XVII). Este dubletul lui escală, s. f., din fr. escale; de la schelă (mr. schele), s. f. (scară; port, chei; platformă, estacadă), din același cuvînt it. prin intermediul tc. ișkele (Roesler 602; Șeineanu, II, 316), cf. sb. škelë, bg., sb. skelá, sec. XVII, cu der. schiler, s. m. (înv., vameș, paznic în port); și de la scară, v. aici. Vezi definitia »
PUTIOÁRĂ, putioare, s. f. (Rar) Putinică. – Din putină + suf. -ioară. Vezi definitia »
nutritúră s.f. (înv.) 1. nutrire, nutrit. 2. hrană. Vezi definitia »
METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare]. Vezi definitia »