Definita cuvantului tapă
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tapă
PERISFÉRĂ s.f. Primul înveliș solid de la periferia globului terestru, care are o grosime de 1200 km; sima. [< fr. périsphère, cf. gr. peri – împrejur, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. Vezi definitia »
TREMBOLÉNȚĂ s.f. (Liv.) Tremurătură. [După fr. tremblement]. Vezi definitia »
BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoagă. – Et. nec. Vezi definitia »
PÂRPĂLEÁLĂ, pârpăleli, s. f. Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală. Vezi definitia »