PROSPICIÉNT, -Ă adj. care dă, privește către un anumit loc; orientat, într-un anumit fel, către ceva. (< it. prospiciente, lat. prospiciens) Vezi definitia »

SENTIMÉNT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtimént s. n.] – Din fr. sentiment. Vezi definitia »

EXCIPIÉNT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient) Vezi definitia »

STUDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care urmează cursurile unei facultăți sau ale unui institut de învățământ superior. [< germ. Student, cf. it. studente]. Vezi definitia »

DENITRIFICÁNT, -Ă adj. denitrificator. (< fr. dénitrifiant) Vezi definitia »