MELAFÍR, melafire, s. n. Rocă magmatică vulcanică de tipul bazaltului. – Din fr. mélaphyre. Vezi definitia »

TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir. Vezi definitia »

zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130). Vezi definitia »

ceaír (ceaíruri), s. n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair. Vezi definitia »

SATÍR s. m. 1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinități. 2. (fig.) om desfrânat, libidinos. (< fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros) Vezi definitia »