TRANZÍȚIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziție = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzițional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio]. Vezi definitia »

MIALGÍE s. f. durere musculară; miodinie. (< fr. myalgie) Vezi definitia »

DISOVARÍE s. f. tulburare funcțională a ovarului. (< fr. dysovarie) Vezi definitia »

múie s.f. (reg. argotic) gură; (în expr.) a duce cu muia = a amăgi, a înșela, a duce cu vorba. Vezi definitia »

EMETROPÍE s. f. Vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmétropie. Vezi definitia »