ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. Vezi definitia »

PROGRAMATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. specialist care se ocupă cu întocmirea programului (4) unui calculator. 2. cel care stabilește un program de radio, cinema, tv. etc. II. s. n. 1. aparat, echipament ale cărui semnale de ieșire comandă executarea unei suite de operații corespunzătoare unui program (4). 2. hârtie, tabel conținând o programare. (< fr. programmateur) Vezi definitia »

prosperătór, prosperătoáre, adj. (înv.) care prosperă. Vezi definitia »

BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur]. Vezi definitia »

TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron². – Tron² + suf. -ișor. Vezi definitia »