BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit]. Vezi definitia »

REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși. Vezi definitia »

IUÍT, iuituri, s.n (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui. Vezi definitia »

GÂFÂÍT s. n. Faptul de a gâfâi; (zgomot caracteristic provocat de o) răsuflare deasă și grea; gâfâială. – V. gâfâi. Vezi definitia »

SERICÍT s. n. Varietate solzoasă de mică albă, întâlnită frecvent în șisturile cristaline slab metamorfozate și în rocile eruptive. – Din fr. séricite. Vezi definitia »