Definita cuvantului temperament
TEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu temperament
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus. Vezi definitia »
REFLECTORIZÁNT, -Ă adj. Reflectant. ♦ Placă reflectorizantă = strat de material plastic transparent și colorat în care au fost înglobate bile micuțe de sticlă, folosit în semnalizarea rutieră. [Et. incertă]. Vezi definitia »
REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant) Vezi definitia »
element in constructia unei sobe intre soba propriu zisa si fumuri Vezi definitia »
DISCÁNT s. n. 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germ. Diskant) Vezi definitia »