OBIECTIVÍSM s.n. Falsă obiectivitate prin care unii ideologi își maschează poziția de clasă în teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fără a lua față de ele o atitudine critică. [Cf. rus. obiektivizm, fr. objectivisme]. Vezi definitia »

TEZÍSM s. n. Susținere, propagare a anumitor teze. ♦ Caracter al unei scrieri care se limitează la ilustrarea sau demonstrarea unor teze prestabilite; p. ext. didacticism. – Teză + suf. -ism. Vezi definitia »

GEROMORFÍSM s.n. (Med.) Proces de îmbătrânire morfologică. [< fr. géromorphisme, cf. gr. geron – bătrân, morphe – formă]. Vezi definitia »

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme. Vezi definitia »

CAUZALÍSM s.n. Concepție filozofică fundată pe cauzalitate. [< fr. causalisme]. Vezi definitia »