Definita cuvantului teocrat
TEOCRÁT s.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu teocrat
CURIÁT, -Ă adj. format din curii1 (1). (< lat. curiatus) Vezi definitia »
DESCÂNTÁT, -Ă, descântați, -te, adj. v. DESCÂNTA. – [DEX '98] Vezi definitia »
COMPLEXÁT, -Ă, complexați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de complexe (3). – Din fr. complexé. Vezi definitia »
BANAT, veche prov. istorică, situată între Carpații Meridionali, Dunăre, Tisa și Mureș. Locuită în antic. de geto-daci, a fost cucerită de romani la începutul sec. 2 și inclusă în prov. Dacia. În sec. 9-11 este menționată existența în aceste părți a formațiunilor politice românești conduse de Glad și apoi de Ahtum. În sec. 14-15 aici au fost constituite numeroase districte românești. În sec. 16, parte de V a fost ocupată de turci și transformată în eialet (cu centrul la Timișoara). Ocupat de austrieci. Pacea de la Passarowitz (iul. 1718) a consfințit pe plan diplomatic stăpînirea Habsburgilor asupra B. Colonizat în sec. 18 cu numeroase familii de șvabi. În timpul Revoluției din 1848-1849, românii din B. au cucerit în adunările de la Lugoj și Timișoara recunoașterea egalității lor în drepturi cu celelalte naționalități. În condițiile destrămării Imp. Austro-Ungar, în 1918, cea mai mare parte a B., cu o populație majoritar românească s-a unit cu România, iar o parte, a intrat în componența Iugoslaviei. Vezi definitia »
DISPARÁT, -Ă, disparați, -te, adj. Lipsit de legătură, de armonie, de simetrie. – Din fr. disparate, lat. disparatus. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z