VOINÍC, -Ă, voinici, -ce s. m., adj. I. S. m. 1. Tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț. ◊ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Flăcău, fecior. 3. (Înv.) Soldat, ostaș. II. Adj. (Despre oameni) Bine făcut, robust, viguros, vânjos. – Din bg., scr. vojnic. Vezi definitia »

TRANSSÓNIC, -Ă adj. (Despre viteze) Care face trecerea din domeniul sonic în cel supersonic (între 270 și 440 m/s). ♦ (Despre aparate) Care servește la studiul experimental al vitezelor sonice și supersonice. [< fr. transsonique]. Vezi definitia »

MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus) Vezi definitia »

CORTIC- v. cortico-. Vezi definitia »

ANTEBELIC,dinaintea unui razboi Vezi definitia »