HIPERÉMIC, -Ă, hiperemici, -ce, adj. Privitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă fenomene de hiperemie. – Din hiperemie. Vezi definitia »

BIOCLIMÁTIC, -Ă adj. referitor la bioclimatologie. (< fr. bioclimatique) Vezi definitia »

OXHÍDRIC, -Ă adj. (despre un amestec de hidrogen și oxigen) care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. (< fr. oxhydrique) Vezi definitia »

TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica. Vezi definitia »

METÍLIC, -Ă adj. (despre corpuri) derivat din metan. ♦ alcool ~ = alcool inflamabil toxic, obținut prin distilarea uscată a lemnului; metanol. (< fr. méthylique) Vezi definitia »