ROGATÓRIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instrucție judiciară la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr. rogatoire < lat. rogare – a cere]. Vezi definitia »

MICROMETRÍE s. f. disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor extrem de mici. (< fr. micrométrie) Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction]. Vezi definitia »

PELVECTOMÍE s. f. ablațiune a organelor conținute în pelvis. (< fr. pelvectomie) Vezi definitia »

ODONTOLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. V. stomatologie. [Pron. -iei. / < fr. odontologie, cf. gr. odous – dinte, logos – studiu]. Vezi definitia »