Definita cuvantului corvoadă
CORVOÁDĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși s-o presteze în folosul moșierilor sau al statului. ♦ Muncă obligatorie pe care o făceau în trecut soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corvádă s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu corvoadă
DÓCTORIȚĂ s. f. femeie medic. (< doctor /2/ + -iță) Vezi definitia »
PERSOÁNĂ s.f. 1. Ființă omenească; om; individ, ins. ♦ În persoană = a) personal, însuși; b) în carne și oase. ♦ (Jur.) Persoană fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații; persoană juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, fiind recunoscută ca subiect de drept. 2. Categorie gramaticală a pronumelui și a conjugării verbelor, care indică pe vorbitor, pe cel căruia i se adresează sau pe cei despre care se vorbește. [< lat. persona, cf. it. persona, fr. personne]. Vezi definitia »
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.: reg.) Hașmă. – Din scr. vlašac. Vezi definitia »
círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin). Vezi definitia »
PROTOSULFÚRĂ s.f. Cel mai puțin bogat în sulf dintre derivații sulfurați ai unui corp. [< fr. protosulfure]. Vezi definitia »