HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl. hormisme) Vezi definitia »

ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm. Vezi definitia »

POINTILÍSM s.n. v. poantilism. [DEX'98] Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s. n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv. – Din fr. émotivisme. Vezi definitia »

SOLIDARÍSM s.n. Concepție social-politică burgheză, de esență reformistă sau conservatoare, care consideră că principiul fundamental al existenței societății este solidaritatea tuturor membrilor ei. [< fr. solidarisme]. Vezi definitia »