Definita cuvantului terțet
TERȚÉT s.n. 1. Ansamblu format din trei persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. 2. (Lit.) Strofă formată din trei versuri; terțină. 3. Linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață. [< it. terzetto, cf. fr. tercet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terțet
LAZARÉT, lazarete, s. n. (Rar) Spital izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă. ♦ Infirmerie. [Pl. și: lazareturi. = Var.: lăzărét s. n.] – Din fr. lazaret. Vezi definitia »
încét (-eátă), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s.f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s.n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel). Vezi definitia »
DUÉT s. n. 1. formație vocală de doi interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo. 3. (fig.) discuție, taifas în doi. (< it. duetto) Vezi definitia »
GAMÉT s.m. Celulă sexuală care ia parte la procesul de fecundație al unor ființe inferioare. [< fr. gamète, cf. gr. gametes – soț]. Vezi definitia »
GLET s.n. Strat de var amestecat cu ipsos, care se întinde pe o tencuială pentru a obține o suprafață netedă. [< germ. Glätte]. Vezi definitia »