RADIOTELEFÓN, radiotelefoane, s. n. Aparat portabil de emisiune-recepție, folosit pentru radiocomunicații bilaterale pe distanțe relativ mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphone. Vezi definitia »

POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron. Vezi definitia »

PORTAVIÓN, portavioane, s. n. Navă de luptă de mare tonaj, construită special pentru a permite gararea, decolarea și aterizarea avioanelor. [Pr.: -vi-on] – Din fr. porte-avions. Vezi definitia »

FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao) Vezi definitia »

TORȘÓN, torșoane, s. n. (Franțuzism) Bucată de cârpă, de vată etc. – Din fr. torchon. Vezi definitia »