COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation. Vezi definitia »

OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie. Vezi definitia »

TASICHINEZÍE s.f. (Med.) Tendință irezistibilă de a se mișca, de a alerga, care se observă la psihopați. [Gen. -iei. / < fr. tasikinésie, cf. gr. tasis – tendință, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

ACROPATOLOGÍE s. f. studiu al maladiilor extremităților membrelor. (< fr. acropathologie) Vezi definitia »

ORDALÍE s.f. Probă judiciară în evul mediu, constând în supunerea la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.). [Gen. -iei. / < fr. ordalie, cf. frank. ordal – judecată]. Vezi definitia »