Definita cuvantului timpan
TIMPÁN s.n. 1. Membrană elastică care desparte urechea externă de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percuție cu sunetul acordabil, constând dintr-un corp de aramă în formă de cazan, având gura acoperită cu o membrană de piele care vibrează atunci când este lovită cu niște bețișoare. 3. Spațiu cuprins între cele trei cornișe ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafața cuprinsă între orizontală și arcele unei bolți. 4. (Tehn.) Pinion dințat. // (În forma timpano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „tobă”, „membrană întinsă”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu timpan
ORDOVICIÁN, -Ă, ordovicieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a paleozoicului. 2. Adj. Care se referă la ordovician (1) sau la formațiile din această perioadă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. ordovicien. Vezi definitia »
METACARPIÁN, -Ă adj., s. n. (os) al metacarpului. (< fr. métacarpien) Vezi definitia »
ARTIZÁN, artizani, s. m. Persoană care execută produse de artizanat, meșteșugar care lucrează cu artă. – Din fr. artisan. Vezi definitia »
NEPTUNIÁN, -Ă, neptunieni, -e, adj. (Geol.) Neptunic. [Pr.: -ni-an] – Din fr. neptunien. Vezi definitia »
AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien]. Vezi definitia »