INTENSIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității radiațiilor. (< fr. intensimètre) Vezi definitia »

ALEUROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților de panificare a glutenului din făină. [Pron. -le-u-. / < fr. aleuromètre, cf. gr. aleuron – făină, metron – măsură]. Vezi definitia »

CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître) Vezi definitia »

FACOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lunetă. [< fr. phacomètre, cf. gr. phakos – lentilă, metron – măsură]. Vezi definitia »

OMOCÉNTRU, omocentre, s. n. V. homocentru. Vezi definitia »