RATIFICÁRE s. f. 1. (jur.) act prin care organul competent al unui stat declară că își însușește un tratat semnat de reprezentantul său cu un alt stat sau cu mai multe state. ♦ instrument de ~ = document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat. 2. aprobare a unui act săvârșit de un alt organ. (< ratifica) Vezi definitia »

contemplare Vezi definitia »

FAVORIZÁRE s. f. acțiune de a favoriza. ♦ (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii. (< favoriza) Vezi definitia »

ADUNÁRE, (operație aritmetică) 1. Noțiune filosofică bazată pe succesiunea multiplă într-un șir de numere definit separat -de regulă șirul N al numerelor naturale-. 2. (justificare) Fie date două numere aparținând șirului N numite A și B. Se cere un al treilea număr numit sumă notat A+B care este vecinul succesiv dreapta de A ori al lui B. sursă: Ion Ionescu de la Brazi Vezi definitia »

EXEMPLIFICÁRE, exemplificări, s. f. Acțiunea de a exemplifica și rezultatul ei [Pr.: eg-zem-] – V. exemplifica. Vezi definitia »