CONCILIÁȚIE s. f. 1. conciliere. ◊ procedură, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. (<fr. conciliation, lat. conciliatio) Vezi definitia »

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija. Vezi definitia »

abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește. Vezi definitia »

ANOSMÍE s.f. (Biol.) Pierdere patologică totală a simțului mirosului. [Gen. -iei. / < fr. anosmie, cf. gr. an – fără, osme – miros]. Vezi definitia »

Cutie pentru stocat lame de microscop Vezi definitia »