CIRCULÁȚIE s.f. 1. Mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.). 2. Mișcare a unui corp într-un circuit. ♦ Mișcare a sângelui în aparatul circulator. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri. ◊ Circulație monetară = circulația banilor în procesul schimbului. [Gen. -iei, var. circulațiune s.f. / cf. fr. circulation, lat. circulatio]. Vezi definitia »

DUPLICÁȚIE s. f. 1. duplicare. 2. prezența în dublu exemplar a unui segment cromozomial într-un stoc haploid. (< fr. duplication, lat. duplicatio) Vezi definitia »

MISOPEDÍE s.f. Repulsie față de copii. [Gen. -iei. / < fr. misopedie, cf. gr. misein – a urî, pais – copil]. Vezi definitia »

OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie) Vezi definitia »

ALIENÁȚIE s. f. Boală mintală; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliénation (lat. lit. alienatio [mentis]). Vezi definitia »