BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societății umane care cuprinde, în general, mileniul al II-lea î. cr. și se caracterizează prin descoperirea metalelor și a bronzului. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect. ♦ Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt. – Din fr. bronze. Vezi definitia »

KRÓNPRINZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ. Vezi definitia »

razvanz din AIUD Vezi definitia »

smaránz s.n. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

KRÓNPRINZ [-PRINȚ] s. m. titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac. (< germ. Kronprinz) Vezi definitia »