Definita cuvantului transigență
TRANSIGÉNȚĂ s.f. Dispoziția de a transige, de a ceda; împăciuire, cedare. [< fr. transigeance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu transigență
BEUTÚRĂ s. f. v. băutură. Vezi definitia »
ARHIVA ROMÂNEASCĂ, prima publicație periodică românească de istorie, apărută la Iași în anii 1840 și 1845, sub redacția lui M. Kogălniceanu; a reapărut între 1939 și 1945/1946; tomurile I și II au fost reeditate în 1860 și 1862. Vezi definitia »
ÉTICĂ s.f. 1. Disciplină filozofică care studiază principiile morale, originea, dezvoltarea și conținutul lor. 2. Morală. [Gen. -cii. / cf. fr. éthique, lat. ethica]. Vezi definitia »
mácioră s.f. (reg.) rest de tutun în pipă. Vezi definitia »
ADERÉNȚĂ s. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel. ◊ (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conștientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia) Vezi definitia »