ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1). 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că. Vezi definitia »

ÁMPULĂ s. f. 1. organ de mers la echinoderme. 2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal. 3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare. 4. tub de sticlă închis la capete; fiolă. (< fr. ampoule, lat. ampulla) Vezi definitia »

RIZÁCĂ, rizace, s. f. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu o coasă cu coada lungă, folosită pentru a tăia plantele care împotmolesc bălțile. 2. Unealtă folosită de pescari la tăierea frânghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din ucr. rizak. Vezi definitia »

CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mișcării, ținând seama de masa corpurilor și de forțele care le pun în mișcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique]. Vezi definitia »

BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec. Vezi definitia »