gúler (gúlere), s. n. – 1. Fîșie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămașă. – 2. (Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. – 3. Parte cilindrică a cartușului sau proiectilului. Mag. gáller, din it. collare (Cihac, II, 502; DAR; Gáldi, Dict., 91). – Der. gulerat, adj. (cu guler alb; s. m., funcționar, reprezentant al autorității). Vezi definitia »

BOULOGNE-SUR-MER [bulóñ-sür-mér], oraș în N Franței (Artois), port de pescuit și de pasageri la M. Mînecii; 98,6 mii loc. (1982, cu suburbiile). Conserve de pește; metalurgie; constr. navale. Castel (sec. 13), catedrală renascentistă. Vezi definitia »

UȘIÉR, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [Pr.: -și-er] – Ușă + suf. -ier (după fr. huissier). Vezi definitia »

PORTJARTIER s.n. Obiect de îmbrăcăminte femeiască de care se prind jartierele. [Pron. -ti-er, var. portjartieră s.f. / < port- + jartieră, după fr. porte-jarretelles]. Vezi definitia »

ȘÚBLER s.n. Instrument de măsură pentru lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. [< germ. Schublehre]. Vezi definitia »