ABIETÍN s.n. Substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool. [Pron. -bi-e-. / < fr. abiétin]. Vezi definitia »

PRELATÍN, -Ă adj. anterior civilizației și limbii latine. (< fr. prélatin) Vezi definitia »

navigatiiș.f.din fr navigation,latina.navigatio.1Faptul de a naviga;calatoriefacuta cu o nava.transport de marfurisaude persoanefacut de o nava.2Stiinta si tehnica conducerii unei nave saua uneiaeronave;nautica Vezi definitia »

ANDROGÍN, -Ă I. adj. 1. hermafrodit. 2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă. II. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie. (< fr. androgyne) Vezi definitia »

CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus) Vezi definitia »