HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee. Vezi definitia »

GÁUCHO s.m. Văcar (din Argentina și din regiunea Rio de la Plata). [Pron. gau-cio. / < sp. gaucho]. Vezi definitia »

BASHO [bașo] (pe numele întreg Matsuo Munefusa B.) (1644-1694), poet japonez. Cel mai strălucit reprezentant al haikai-ului. Vezi definitia »

TRIHO¹- v. trico¹-. Vezi definitia »

TROH(O)- elem. „roată, rondelă, coroană”; „rotund, ciclic”. (< fr. troch/o/-, cf. gr. trokhos) Vezi definitia »