PLASTRÓN s.n. 1. Apărătoare din piele căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ♦ Partea din față a unei platoșe; pieptar. 2. Partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească. 3. (Med.) Regiune dură la palpare. [Pl. -oane. / < fr. plastron]. Vezi definitia »

CLAXÓN s.n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit mai ales la automobile. [< fr., engl. klaxon – nume comercial]. Vezi definitia »

MEGAFÓN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonoră. 2. cornet acustic mare pentru comunicări și ordine la distanță. (< fr. mégaphone) Vezi definitia »

CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon. Vezi definitia »

BURLINGTON [bə:liŋtən], oraș în SV Canadei (Ontario), la NE de Hamilton; 116,7 mii loc. (1986). Ind. chim., a mat. de constr., lemnului și conservelor de fructe. Vezi definitia »