Definita cuvantului trinitar
TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu trinitar
sărindár (sărindáre), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă. Vezi definitia »
TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă]. Vezi definitia »
PĂUNÁR, păunare, s. n. (Rar) Loc unde se cresc sau se țin păuni. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -ar. Vezi definitia »
ALCAZÁR, alcazare, s. n. Palat fortificat, foarte ornamentat, de origine maură, construit în evul mediu în principalele orașe spaniole. – Din fr., sp. alcazar. Vezi definitia »
POLIGLANDULÁR, -Ă adj. Care se referă la mai multe glande; care afectează mai multe glande. [< fr. polyglandulaire]. Vezi definitia »