Definita cuvantului trinitarian
TRINITARIÁN, -Ă s.m. și f. (Bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparține trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu trinitarian
stropán, stropáne, s.n. (reg.) 1. plantă erbacee aromatică meliferă; sovârf. 2. (la sg.) amestec de apă de var și ciment, cu care se stropește temelia caselor, ca să se întărească. Vezi definitia »
CARTAN [cartã], 1. Elie Joseph C. (1869-1951), matematician francez. Prof. univ. la Sorbona. A publicat lucrări în domeniul geometriei diferențiale, al teoriei grupurilor și de fizică matematică. M. de onoare al Acad. Române (1931). 2. Henri C. (1904-2008), matematician francez. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Paris. Unul dintre conducătorii Școlii Normale Superioare și fondator al grupului Bourbaki. Lucrări de teoria funcțiilor complexe cu mai multe variabile și de algebră omologică. Vezi definitia »
strămoșteán, strămoșténi, s.m. (înv.) moștenitor. Vezi definitia »
CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan]. Vezi definitia »
BORCÁN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan. Vezi definitia »