HETERONOMÍE s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ◊ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ◊ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie) Vezi definitia »

RÁMIE s. f. plantă textilă din familia urticacee, originară din Extremul Orient. ◊ fibră, foarte suplă și rezistentă, extrasă din tulpina acestei plante. (< fr. ramie) Vezi definitia »

-GRIPNÍE elem. „somn, somnolență”. (< fr. -grypnie, cf. gr. grypnos) Vezi definitia »

GNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. [Gen. -iei. / < fr. gnosie, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

MACROENCEFALÍE s.f. Megalencefalie. [Gen. -iei. / < fr. macroencéphalie, cf. gr. makros – mare, enkephalos – creier]. Vezi definitia »