Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială. Vezi definitia »
STOMÁTĂ s.f. Mică deschidere în epiderma frunzelor, servind la respirație și la transpirație. [< fr. stomate, cf. gr. stoma – gură]. Vezi definitia »
a cincea roată la căruță expr. persoană lipsită de importanță / de prisos. Vezi definitia »
Particulă din compoziția sângelui. Globula roșie. Vezi definitia »
APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcționarea unei instalații. [< germ. Apparatur]. Vezi definitia »