POTÓP, potopuri, s. n. 1. (În Biblie) Revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. anal. Cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. – Din sl. potopŭ. Vezi definitia »

TAHISCÓP s. n. aparat pentru studierea pieselor în mișcare ale unui dispozitiv mecanic cu ajutorul unor fotografii parțiale. (< fr. tachyscope) Vezi definitia »

MACROSCÓP s.n. Aparat pentru examinarea suprafeței materialelor cu un sistem optic care poate mări până la de 50 de ori. [< fr. macroscope]. Vezi definitia »

potóp (potópuri), s. n. – Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 414; Conev 38), cf. sb. potop. – Der. potopenie, s. f. (diluviu, inunudație; dezastru, calamitate); potopi, vb. (a inunda, a îneca; a nimici, a distruge, a anihila), cf. sl. potapiti, potopiti; potopitor, adj. (distrugător, nimicitor). Vezi definitia »

SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască; țel. ◊ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scópos s. n.] – Din ngr. skopos. Vezi definitia »